ALO!
Ne aude cineva?
Suntem aceia pe care i-ați trimis câte 14 zile în izolare la locul de muncă și alte 14 zile în izolare la domiciliu!
Ne-ați ordonat!
Habar nu aveați că noi decisesem cu mult înainte să facem ture lungi, tocmai pentru a-i proteja pe aceia care sunt doar o cifră pentru voi și o familie pentru noi.
Ne-am supus, oricum cealaltă opțiune pe care ne-ați dat-o era un dosar penal!
Nu ne-am făcut munca de frică, ci pentru că noua chiar ne pasă!
Pentru că noi la locul de muncă mergem ca la a doua noastră casă, unde bunicii noștri și AI VOȘTRI ne așteaptă cu ochii lor senini precum cerul și ne dau puterea de a lua cele mai bune decizii pentru ei.
A venit năpasta peste noi!
Virusul criminal s-a strecurat în trupurile blajine ale celor pe care voi n-ați avut niciodată curiozitatea sa-i întrebați cum o mai duc, ce mai fac!
Ne-a atacat și pe noi, pentru că știa că altfel îl vom nimici cu forța noastră!
Nu ne-am speriat!
Dumnezeu era și este langă noi!
Ne-am mobilizat și mai tare și am pornit lupta cu el, să-l stârpim! N-ați avut încredere în noi și ne-ati luat pe sus, în miez de noapte, când Iisus învia, când voi vă reuneați cu familia și ne-ați dus la spital.
Pentru că voi nu ne-ați întrebat ce facem aici, cum suntem, vă spunem noi: ne îngrijim bunicii, ne luptăm să plecăm cu ei, cu toți, acasă!
Le tratăm escarele, pe care atunci când erau doar în grija noastră, nu le aveau!
Primim vești tot de la ai noștri, ne suplinesc hrana, ne trimit medicamente, ne sună zilnic și ne încurajează! De la voi nu cerem decât explicații!
Dacă eram asimptomatici, de ce n-ați avut încredere în noi?
Cum ați lăsat incerții în centru și apoi ați aflat înaintea noastră rezultatele la teste?
Cum ați ales să ne duceți un bunic în spital, altul decât cel în care suntem noi, singur, fără niciun chip cunoscut? Cine-i va purta de grijă?
Pe ce criterii, altele decât cele pe care ni le-ați fluturat pe sub nas, amenințându-ne cu poliția, ați decis că un pozitiv asimptomatic poate sta acasă, iar noi nu?
I-ați adunat chiar și pe cei care erau acasă de treisprezece zile și i-ați adus lângă noi.
Ce ați avut în vedere?
Domnilor decidenți !
Dacă ați crezut că ne veți dezbina, ne veți demoraliza și veți obține de la noi acuze și înverușare, ați greșit adresa!
Noi suntem o familie, una mare, mare de tot, învățați să luptăm toți pentru unul și unul pentru toți!
Noi știm să muncim cu dragoste și empatie, să renunțăm la noi pentru bunicii noștri și AI VOȘTRI!
Dacă în voi a mai rămas un sâmbure de omenie, făceți-vă datoria și lăsați-ne la casele noastre, la locurile noastre de muncă, dați-ne bunicii înapoi!
Vom face ceea ce am facut mereu: îi vom îngriji și iubi, îi vom apăra de inamic și vom fi scut viu pentru ei!
Răbdarea noastră începe să ia sfârșit, așa că așteptăm răspunsul vostru!
Nouă, direct, nu la presă, nu la terți, așa cum ați tot făcut!
NOUĂ!
Suntem oameni mari și știm să citim!
Colectivul Centrului Rezidențial Persoane Vârstnice Odobești